Pentru a raspunde numeroaselor solicitari venite din partea ziaristilor si pentru a evita eventualele neintelegeri sau dezinformari ce ar putea decurge din cererea de retragere de la echipa nationala de handbal feminin a Romaniei, jucatoarea Steluta Luca a fost de acord sa publice continutul acesteia pe site-ul oficial al clubului unde activeaza.
Va este redata in intregime aceasta cerere:
Catre,
FEDERATIA ROMANA DE HANDBAL
Copie:
COMITETUL OLIMPIC SI SPORTIV ROMAN
Stimate domnule presedinte Cristian Gatu,
Imi este foarte greu sa scriu aceste randuri. Este o decizie pe care am luat-o dupa indelungi meditatii, in conditiile in care pentru acest lucru am avut nevoie de 14 ani de lot national, peste 240 de jocuri internationale sub culorile Romaniei si circa 1100 de goluri inscrise.
Parca ieri am debutat la echipa de senioare, cu toate ca fac referire la anul 1994. Un an dupa acel debut am devenit campioana mondiala de tineret dar tot nu a fost suficient.
Au trecut anii, am participat la patru editii ale Camionatului European de handbal feminin, (1994, 1998, 2000, 2002) la sapte editii consecutive ale Campionatului Mondial (1995, 1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007) iar Olimpiada din 2000 de la Sydney nu am cum sa o uit vreodata. Sunt alte zeci de jocuri cu farmecul si importanta lor, momente de tensiune ce numai competitia sportiva ti le poate oferi, am vizitat aproape toate tarile din Europa, am calatorit pe trei continente si ma pot bucura de faptul ca in 2005 am devenit vicecampioana mondiala.
Astazi decizia mea vine sa intrerupa toate aceste bucurii. Am ajuns la concluzia ca fizic si biologic nu mai fac fata exigentelor impuse de inalta performanta si ca atare nu mai pot corespunde cerintelor antrenorilor, federatiei si de ce nu, suporterilor care asteapta mult mai mult de la mine.
Ca atare, va rog, domnule presedinte, sa aprobati retragerea mea de la echipa nationala de handbal feminin a Romaniei.
Multumesc tuturor celor care in toti acesti ani au fost alaturi de mine, Federatiei Romane de Handbal si Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, Clubului sportiv „Oltchim” si cluburilor din strainatate la care am activat (PIDIGI Dossobuono – Italia, Randers HK si FCK Copenhagen – Danemarca) .
Multumesc tehnicienilor care m-au descoperit, format si convocat la lotul national, le multumesc in mod special pentru ca m-au acceptat ca pe un om normal cu bune si rele, asigurandu-i totodata ca le voi purta un sincer si profund respect pentru tot ce au reusit sa imi transmita din profesia dumnealor.
Le multumesc membrilor Comitetului Olimpic si Sportiv Roman pentru onoarea care mi-au acordat-o de a fi port drapelul delegatiei Romaniei la Jocurile Olimpice de la Beijing in calitate de capitan al echipei nationale si imi cer scuze pentru faptul ca prin gestul meu de retragere le refuz aceasta onoare deosebita cu care un sportiv nu se intalneste, poate, niciodata in viata.
Stiu ca decizia mea va cantari greu in urmatoarele zile, ma incearca deja clipe de nostalgie dar cred ca la fel de important si de apreciat trebuie sa fie si momentul prin care singur decizi ca trebuie sa lasi locul altcuiva. O sa tin pumnii echipei si ii urez de pe acum mult succes, o sa fiu alaturi de intreaga delegatie a Romaniei la Jocurile Olimpice si o sa ma consolez cu ideea ca pentru inca doi ani o sa joc la echipa mea de club, „Oltchim” Rm. Valcea.
Sperand ca o sa intelegeti gestul meu si o sa fiti alaturi de mine in scurta perioada sportiva ramasa pana la retragerea definitiva din handbal, va raman aceeasi jucatoare – inter dreapta - de incredere.
